Skip to content

Nasterea lui Tudor :)

Nasterea cu Nora. Eu, Tudor si Radu…o echipa minunata al carei liant a fost, bineinteles, Nora. Fiindca Nora m-a rugat am sa incerc sa redau cat mai bine in cuvinte experienta nasterii, ce anume m-a ajutat inainte, in travaliu, in timpul nasterii, ce am simtit…adica cum ar zice unii barbati… bla, bla, bla… Nora… Psiholog ca si mine la baza… Eram la firma cu care urma sa semnez pentru recoltare de celule stem cand am vazut un pliant despre cursuri de educatie prenatala. Era evident, un pliant de la Cuibul Berzelor. Mi-a placut cum era intocmit, insa l-am luat cu mine doar intr-o doara, deoarece sunt tipul de femeie care considera ca nu merita sa arunci banii pe fiecare nimic. Sotul meu insa clar, nu era deloc pregatit pentru ce inseamna un bebe, o nastere nici atat ca la un moment dat singura lui problema legat de momentul nasterii era ca va trebui sa renunte la mersul la munte de revelion cu prietenii.

Asa ca mie mi s-a parut o solutie acest curs pentru noi, gandindu-ma ca-l va pregati pe Radu pentru rolul de tata si-l va ajuta sa ne fie alaturi. Bineinteles ca l-am dus la cursul de week-end taras – grapis momindu-l mai mult cu cele 10 zile de concediu de paternitate decat cu informatiile. Ma tot intreba daca nu poate sa chiuleasca, apoi in prima jumatate de zi am crezut ca nu va rezista… insa aici, fiind povestea nasterii o sa va spun doar ca l-a ajutat intr-adevar enorm si l-a facut sa fie pregatit sa-si astepte puiul şi sa o sustina pe mami. Nu ma gandeam insa nici o clipa ce impact va avea cursul asupra mea.

Din punctul meu de vedere si in mintea mea inainte de curs era urmatoarea idee: „Eu am mai nascut o data, cam stiu la ce sa ma astept, prea multe nu o sa am ce invata, dar hai…mai recapitulez ceea ce stiu”. Primul lucru care m-a surprins si pe mine a fost ca Nora ne-a intrebat cum am vrea sa nastem. Eu, care la primul copil am facut epidurala si care discutasem deja cu doctorul ca as dori epidurala, m-am trezit spunand nastere naturala. Eram si eu surprinsa, iar Nora a folosit foarte bine momentul si mi-a spus cam asa „Maria, sunt curioasa de ce vrei sa optezi pentru nastere naturala daca prima data ai facut peridurala”…. Iar eu ma gandeam…”da, Nora si eu sunt curioasa pentru ca habar n-am”.

Dar cum nu puteam sa-i spun „habar n-am” am incercat in putinul timp sa ma gandesc sau sa simt adevaratele motive. I-am spus si, mi-am dat seama ca sunt motive reale, ca vreau sa merg la spital cat mai tarziu si ca, la prima nastere nu am simtit aproape nimic…asa ca as vrea ca de data asta sa simt ce se intampla… Nora ne-a spus de planul de nastere. Mi s-a parut interesant ca idee, dar daca n-ar fi insistat Nora, poate din comoditate nu l-as fi facut.

La sfarsitul cursului, tot pe nepregatite pentru mine, am abordat-o pe Nora si i-am spus ca vreau sa discutam despre ideea de a fi doula pentru mine. Spun pe nepregatite pentru ca nu ma gandisem serios si profund la chestia asta. Am atins subiectul asa in trecere in ziua anterioara dupa curs, spunandu-i sotului meu ca mi se pare o idee interesanta, iar el a zis sa fac cum cred/simt si daca consider ca ma ajuta el nu are nimic impotriva. Dupa ce am discutat cu Nora ea mi-a cerut sa ne intalnim si sa discutam, ghiciti ce, planul de nastere…Acum nu mai incapea povestea cu lenea, deoarece era deja un contract, o responsabilitate serioasa. Asa ca am inceput sa mi-l creionez. Insa, m-a ajutat enorm, pentru ca m-a ajutat sa-mi clarific ce era important pentru mine si pentru puiul meu si unde puteam accepta compromisuri. Trebuie sa mai spun ca in relatia cu Nora, desi e stiut faptul ca psihologii nu sunt prea complianti, eu am investit incredere totala.

A fost genul de om, de formator de care m-am apropiat si am simtit-o aproape, sustinand-ma exact atat cat era nevoie fara sa-mi incalce teritoriul şi intimitatea şi fara sa fie falsa sau bombastica. Pur si simplu OM, un om curat la suflet. De altfel, cu riscul de a va plictisi, de aceea am si povestit partea cu participarea la curs ca sa se inteleaga ca am dezvoltat o relatie de incredere cu ea. La semnele de travaliu fals a fost disponibila, mai mult chiar, prezenta.

Cand Tudor a intarziat un pic, tot ea mi-a dat solutia pentru inductie naturala, solutie care a si funcţionat de minune, iar cand a inceput travaliu la jumatate de ora dupa primul mesaj a raspuns si a zis vin si a venit foarte repede. Acasa a fost calmul de care aveam nevoie, a facut monitorizarea contractiilor, dar mi-a usurat si mie durerile cu o pernuta electrica, cu contrapresiune, cu glasul ei cald si cu prezenta. Astfel mi s-a implinit dorinta, am mers la spital doar cu o ora si un pic inainte ca Tudor sa tipe. La spital, parca s-a facut mai mica decat e.. avand atitudinea de „eu nu deranjez” (cine o cunoaste stie ca e o minune blonda si miniona) pentru personalul spitalului, iar pentru mine fiind extrem de puternica… si prezenta.

Mai departe, Nora a fost tot in nasterea asta. Ea m-a invatat cum sa respir si mi-a amintit mereu. Ea m-a atentionat sa tin ochii deschisi pentru ca i-as fi inchis de multe ori. Ea m-a invatat cum sa imping, pentru ca personalul medical prea rodat cu multe nasteri nu avea rabdare de asa ceva sau nu-i mai puteam eu percepe. Ea a avut mereu o incurajare si o vorba buna. Ea m-a sters de transpiratie, ea, ea…ea… Nu a nascut in locul meu, insa m-a ajutat sa ma simt mama si mi-a fost alaturi cu adevarat, cum nu mi-a mai fost nimeni niciodata. Atat de mult alaturi, incat acum cand spun in cuvinte mi se pare ca suna fad, sec, sarac. Iar cel mai important rol a fost acela de punct de sprijin. Asta pentru ca in spital, din dorinţa de a scapa cat mai repede de mine si de a mai declara inca o naştere rezolvata repede, personalul medical imi vindea gogosi de genul „ia un pic de pitocina, nu te doare mai tare, nici o grija…doar ca merge mai repede”… etc…si cum in acele clipe ai face orice numai sa fie bine si toate astea ti-s spuse, nu-i asa, de cadre medicale… daca EA nu era acolo as fi cedat. Insa EA fiind acolo, de fiecare data cand incercau sa ma innebuneasca cu ceva ii aruncam doar o privire si aveam puterea sa refuz. Şi, desi am incercat sa le organizez cat mai bine, Nora a fost de mare ajutor si pe partea de organizare. Ea a refacut bagajul din salonul de travaliu si l-a mutat in salon, etc. Dar, mai mult si mai important, ea a facut primele fotografii lui Tudor, ea l-a chemat pe Radu si in felul acesta l-am simtit aproape, ea si cu Radu mi-au masat uterul dupa nastere si m-au facut sa ma simt ingrijita, norocoasa, dar si foarte fericita.

Revenind un pic la tot travaliul am simtit ca sunt om, ca ma intelege si pe mine cineva. Ba mai mult decat atat Nora simtea foarte bine ce simteam si stia sa exprime asta in cuvinte. Cand simteam ca nu mai pot, imi spunea ca nu mai este mult si o sa-l tin in brate si folosea incurajari pozitive. „Bravo, foarte bine…inca o data”. Insa cel mai frumos moment a fost cand, simtindu-ma epuizata, dar probabil si simtind ca am nevoie de un imbold mai puternic mi-a zis „uite, a venit neonatologia. Asta inseamna ca acum vine. Hai inca o data si o sa-l tii in brate. Pentru mine, toata pitocina lor şi tot oxigenul nu ar fi facut atat de mult.

Te sarut dulce, dulce Nora.