Flaviana si nasterea Medeei

20 Decembrie 2011

Desi prima contractie, durere mai ciudata, a fost pe la 12 noaptea nu o constientizasem. Credeam ca nu am somn si mi-am deschis o carte. La 2 ii scriam unei amice pe messenger ca pitica mea nu vrea sa fie sagetator si asteapta zodia capricornului, nu stiam ca durerile ce le simteam din cand in cand sunt contractii. Totusi pe la 4 aceste dureri au inceput sa fie mai dese si se pornise o usoara sangerare. Nedumerita si nelinistita am rezistat pana la 5 cand am sunat-o pe Nora. Nu vroiam sa o trezesc dar era singura persoana care ma putea linisti. M-a intrebat ce simt si cat de dese sunt contractiile, da, intrasem in travaliu. M-a sfatuit sa incerc sa dorm intre contractii si sa o sun cand apare ceva nou.

Ceva nou a aparut la 6:15 cand mi s-a rupt apa si iar eram nedumerita pt ca nu a fost ca-n filme, o galeata ci o cescuta mica de apa. Cand am sunat-o mi-a spus : „Cobor imediat la tine!”. Visa ca sunt la ea in living in travaliu :)). I-am spus de apa si de frecventa contractiilor si iar m-a sfatuit sa ma odihnesc si sa ma relaxez intre contractii pana ce va ajunge ea la mine. Si de as fi vrut sa dorm intre contractii nu as fi putut pt ca mama natura nu a vrut ca mie sa mi se faca cumva clisma la spital si m-a trimis toata noaptea la toaleta plus un vomitat. La 7 mi-am telefonat doctorita spunandu-i ca pe la 8 ajung la spital iar la 7:30 a ajuns Nora la mine dar nu a stat mult pt ca eu eram deja dusulita, imbracata si dornica sa merg la spital. La spital a inceput distractia. Moasa mai dificila, genul de femeie care le stie pe toate si cum le stie ea asa si trebuie sa fie, doctorita draguta si cu rabdare.

Nora a fost tot timpul langa mine. Ea a fost cea care mi-a carat bagajul, ea a fost cea care mi-a dat vasul sa vomit, pe ea o cautam cu privirea tot timpul ca sa-mi confirme ca totul e bine si ca fac ce trebuie. De fapt eu nu ma pregatisem cu nimic, stiam ca va fi langa mine si-mi va spune si cum sa respir. Greseala mea a fost ca nu am rezistat si am ales anestezia epidurala. Am fost slaba in fata durerii si a vorbelor moasei „ Nu va inteleg de ce vreti sa nasteti fara si sa va chinuiti, pe vremea mea nu exista asa ceva, dar acum ca aveti posibilitatea asta nu va inteleg!”. Rezultatul a fost brahicardie pt micuta mea, monitorizare continua, eu intoarsa cand pe o parte cand pe alta si cand a fost sa imping nu am mai simtit. Incercam sa imping cum mi se spunea. Nora a stat tot timpul in stanga mea si-mi spunea cum sa respir si sa tin ochii deschisi.

Ce nu voi uita niciodata, cand am vazut-o pe micuta mea pentru prima data, aspectul ei m-a speriat foarte tare. Era vanata urat la culoare si avea capul lunguiet, ca un alien. Nu mai vazusem pana atunci un nou nascut. Imi aduc aminte ca m-am intors speriata spre Nora si am intrebat-o daca e normala. Ea mi-a spus ca asa sunt toti dar starea ei si felul in care traia momentul m-au linistit si pe mine. Dupa ce mi-au pus-o pe micuta pe piet am simtit o usurare, o mare usurare iar timpul petrecut apoi pentru elimanerea placentei si pentru cusut a fost cumva placut, placut pentru ca am povestit cu Nora si doctorita, parca eram la un suc in oras.

Ajunsa in salon Nora a fost cea care a stat langa mine, mi-a masat uterul si mi-a dat sa mananc caise confiate desi credeam ca nu sunt in stare sa mananc ceva. Tot pe ea am sunat-o in zilele urmatoare cand aveam cate o problema. Pe ea o sun din prima zi de cand am avut banuiala ca sunt gravida, fiind cea care mi-a recomandat medici ginecologi si a stiut sa ma sfatuiasca ce sa fac atunci cand am intanpinat o dificultate si o sun in continuare pentru ca nu exista problema fara leac pt ea.

Te pupam si te imbratisam cu mult drag!

Flaviana si Medeea