Skip to content

Monica Moldovan

Totul a inceput cu un control de rutina, monitorizare la 40 saptamani si 4 zile. Totul parea ok, pana in momentul in care pulsul gongutzei a scazut incredibil de mult. A urmat internarea cu perspectiva de travaliu indus si in caz de insucces posibila cezariana. Toate planurile referitoare la cum o sa decurga nasterea s-au facut pulbere. Tot ce conta acuma era ca puiutul sa reziste si sa vina cu bine pe lume. Dupa stripping au urmat orele de asteptare, ture pe etaj, pe terasa.

Multumesc Nora pentru rabdarea de dimineata. Pana in jur de 19:30 nimic interesant: monitorizare intermitenta si multa miscare, poate poate se intampla ceva. Incet incet au aparut si contractiile, timide la inceput. Dilatare “2 cm cu indulgente” in jur de 20:00. Deja incepeam sa intrevad oxitocina si alte ajutoare, urmate de posibila cezariana.

Am hotarat sa-mi trimit sotul sa manance ceva promitand ca daca apare ceva il anunt eu sau Nora. Din acest moment totul a intrat pe fast-forward: contractiile au devenit mult mai puternice au aparut starile de greata (ajunsesem sa imi doresc sa imi eliberez stomacul intre contractii :-P). Din cauza pozitiei gongutzei nu puteam sa stau nici ghemuita, nici pe minge si nici in picioare aplecata in fata.

Singurul lucru care m-a ajutat a fost calmul Norei, privirea calda si compresia pe care o simteam la fiecare contractie, pe gamba piciorului :-). In jur de 21:30 dilatatia era la 4-5. S-a rupt si apa, din pacate cu meconiu. Totusi medicul a avut rabdare si incredere ca gongutza o sa reziste si se va naste natural (putea in orice moment sa inceapa o cezariana de urgenta). Pe la 23:30, cand am cerut epidurala, ajunsesem la 7-8 cm. Medicul a refuzat explicandu-mi cu calm ca exista riscul ca efectul la persiste si pe expulzie si astfel sa prelungim acest proces, lucru nu tocmai indicat tinand cont antecedentele zilei.

Asa ca am strans din dintii si m-am concentrat pe calmul Norei si indicatiile moasei. Dupa 20 min eram la dilatatie completa. Expluzia a fost foarte intensa si scurta: 2 contractii in sala de travaliu, dupa care ne-am mutat in sala de nasteri (am apucat sa-i vad privirea sotului, pe hol, a fost cel mai linistitor moment). Inca 2 contractii si gongutza era nascuta. Din momentul in care am tinut-o in brate, parca am uitat tot ce se intamplase in ziua respectiva nu mai conta nimic altceva decat ea. La alaptat am primit-o la 10 min dupa ce am ajuns inapoi in sala de travaliu. Ma simteam ca si cum bausem vreo 4-5 pahare de cognac. 😀

Concluzie: desi ziua a inceput cu stangul, pana la urma toata lumea din jurul meu a avut grija sa am nasterea la care am visat. Moasa a fost super ok, a inteles ca pe plan psihic Nora poate sa ma ajute enorm demult, nu a incercat sa ma convinga de nimic (epidurala sau oxitocina), mi-a explicat de fiecare data ce face si de ce. Medicul a fost incredibil, era acoperit de toate protocoalele sa imi induca travaliu mai puternic, sa intre in cezariana de urgenta, a avut totusi rabdare si m-a incurajat ca se poate naste natural gongutza.

Fara Nora nu stiu cum m-as fi descurcat. M-a ajutat enorm calmul ei. L-a ajutat foarte mult si pe sot, sa stie ca ii cineva calm langa mine (stiind ca el nu ar fi reusit sa-si pastreze calmul si sa nu fie afectat de durerea mea)

Multumim Nora pentru tot: incepand cu cursurile Lamaze unde am gasit tot ce am avut nevoie pentru nastere si dupa, pentru suportul moral din timpul travaliului si pentru rabdarea din primele zile de dupa nastere.