Colaborarea mea cu Ana a început în 2020, când, în plină depresie postnatală i-am scris, aproape orbește, un mesaj pe Facebook și am întrebat-o dacă voi mai avea vreodată șansa să nasc natural. Și acum țin minte că m-a încurajat, m-a ridicat și mi-a dat speranță.
La a doua sarcină, Ana a fost ancora mea, deși, culmea, nu ne întâlnisem fizic niciodată; vorbeam prin mesaje ori de câte ori apăreau temeri sau întrebări. Am urmat împreună cu ea programul de Spinning Babies și țin minte că m-am simțit foarte bine pe toată durata sarcinii.
A venit și mult așteptata încercare de NVDC, nașterea a fost grea, obositoare, însă Ana a fost mereu acolo — a fost „îngerul meu păzitor”. Știa de ce am nevoie, milita pentru dorințele mele, mă încuraja, mă ținea de mână, mă masa și, cel mai important — un lucru de care nu am avut parte la prima naștere — mi-a oferit atât de multă încredere, încât frica nu și-a mai găsit locul.
La a treia naștere mi-am dorit același lucru și, bineînțeles, cu ajutorul lui Dumnezeu și al Maicii Sale, am reușit să duc o sarcină „cu risc” până la final. Unele mame mă privesc cu ochi suspicioși când susțin, sus și tare, că nașterea naturală poate fi minunată. Eu am trăit-o la ultimele mele două nașteri. Am avut o echipă de medici grozavă și, mai ales, am avut-o pe Ana, care a avut grijă de mine ca o mamă. Și, pentru asta, va ocupa mereu un loc special în inima mea.
Sebastiana, mama a trei minuni