Skip to content

I am doula!

Ce au in comun un muzician educator Lamaze, un agent de vinzari, o asistenta medicala mama full time, un programator si un economist scriitor? O pasiune ce misca suflete si, de ieri, faptul ca sunt doula. Adica acele femei care stau langa mama in ziua ei cea mai intima – ziua irepetabila a nasterii. Acele fiinte care vad nasterea ca pe o transformare a femeii in mama si care fac tot ce le sta in putinta pentru ca aceasta transformare sa fie blanda, profunda si frumoasa pentru mama. Doula e-acea prezenta discreta si intuitiva, liant intre toti cei implicati in actul nasterii. E acea femeie calda si calma, lipsita de orice critica sau judecata si care insufla mamei increderea in actul nasterii, in corpul ei, in copilul ei. Acea femeie care sterge fruntea mamei, care-o-ncurajeaza sau care o maseaza. E cea care ii spune ca se descurca de minune si ca in putin timp isi va cunoaste puiul. E acea femeie de la capataiul mamei, care respira odata cu ea si care traieste, alaturi de ea, toate temerile, sperantele si bucuriile nasterii.

E mama de travaliu a mamelor.   Si as putea sa vorbesc la nesfarsit despre ce face doula la o nastere, de la masaje si comprese, pana la plimbari scurte cu mama, pe coridoarele maternitatii, sau joc de carti intre contractii, tot cu mama. Sau respirat cot la cot cu mama, cu mainile puternic inclestate, in timpul ultimelor si epuizantelor ei eforturi. Dar nu exista o reteta de urmat si o lista exhaustiva a modului in care doula ajuta. Ea e versatila, e deschisa si, de multe ori, anticipeaza fara cuvinte nevoile mamei. Caci fiecare mama e diferita si fiecare nastere e minunat de unica. Iar daca, in timpul unor nasteri, doula face uz de tot bagajul ei mental si fizic pentru a ajuta mama, alteori, simpla ei prezenta linistitoare e tot ce are mama nevoie pentru a se simti umana. Auzita. Respectata. Protejata.

Cursul de doula tocmai s-a incheiat si am auzit multe si emotionante povesti in timpul lui; povesti despre mame si tati si bebelusi si doule care i-au ajutat sa se intalneasca frumos. Povesti despre doule care au ajutat parintii sa-si cunoasca si sa-si invinga temerile legate de nastere. Povesti despre doule care au ajutat parintii sa obtina informatii de calitate inainte de-a-si lua deciziile importante. Povesti despre doule care au integrat tatii sau alti membri ai familiei in experienta nasterii, asa cum sa-i fie bine mamei. Sau povesti despre cum doula a insuflat mamei obosite putere pentru a continua, pentru copilul ei.  

Si in spatele tuturor acestor povesti, eu am vazut un mesaj. Ca durerea fizica a nasterii trece. Chiar daca nasterea a fost naturala sau prin cezariana. Mai devreme sau mai tarziu, durerea se estompeaza si apoi se uita de tot. Dar ramane ceva mult mai important. Ceva ce n-a durut fizic. Ramane imprimata in constiinta mamei starea ei din acea zi. Detaliile non-fizice care i-au construit starea din acea zi. Si nu te mai miri cum mame ce nu mai pomenesc nimic despre durerea de acum doua decenii isi amintesc totusi atingerea blanda sau dura ce-au primit-o sau vorba buna ori grea ce le-a fost spusa cand ele au simtit ca nu mai pot. Si nu te mai miri sa vezi cum, dupa atatia ani, de fiecare data cand vorbesc despre nastere reintra in acea stare. Si-i minunat cand, in locul unei stari gatuite de-o durere stransa-n inima, mamele reintra intr-o stare de recunostinta. De nostalgie. Si de aduceri aminte de drag.  

Si asta-i doula. Asta incearca ea sa faca. Sa fie alaturi de femeie in ziua in care ea devine mama. S-o inspire sa gaseasca incredere in ea insasi si s-o ajute sa-si creeze o poveste implinitor de frumoasa. O poveste despre prima zi din viata copilului ei si o poveste ce va dainui, in familia lor, ani si ani la rand.

Articol scris de Anamaria Campean – incepand cu martie 2016, doula, si fericita mami de Dragos, de aproape 3 ani. In afara de mami si doula, Anamaria e si ghostwriter si content writer, meserie interesanta si mai raruta in Romania. Asa ca daca vreti sa scrieti articole, posturi, esee, cărți sau orice alte materiale si nu reusiti sa le chiar dati glas, s-ar putea ca ea sa fie omul potrivit sa va ajute. In putin timp care-i mai ramane liber, Anamaria mai scrie si pe blogul personal, pe care il puteti accesa aici: http://delaeconomielabucatarie.blogspot.ro/?m=0

2 Comments

  1. Ana Ana

    Minunat scris!! Multa emotie surprinsa legata de momentul nasterii si de aspectele cu adevarat importante si de neuitat.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *