Am citit semnele asociate cu depresia postpartum pe vremea cand aduceam supe facute in casa si smoothie-uri la usile noilor mame din imprejurimile Los Angeles-ului si eram uneori invitata inauntru pentru o discutie scurta. Cele mai multe mame aveau ochii incetosati si ametiti, leganandu-si micile comori in tricourile lor patate de lapte. Le urmam in bucatarie si primul lucru pe care il auzeam in timp ce incalzeam supa sau cana de ceai era: „Nu credeam ca o sa fie asa de greu.”
Perioada de postpartum e grea – mai ales daca efortul sarcinii si al nasterii nu este recunoscut si daca spatiul nu este propice pentru odihna si recuperare. In mod contrar cu felul in care arata in cele mai multe tari vestice, unde femeile isi duc bebelusii in magazine, in parcuri chiar si la intalniri de afaceri la doar cateva saptamani dupa nastere, sa cresti o burtica si apoi sa aduci un bebelus pe lume sunt frici care necesita o canitate mare de curaj psihic, mental si emotional. In timpul sarcinii, corpul unei femei trece printr-o transformare uluitoare. Volumul sangelui apoape se dubleaza pentru a suporta cresterea fetusului, organele ei sunt impinse deoparte de fetusul ce creste, sanii ei se vor umfla in pregatirea lactatiei, iar hormonii vor creste si vor scadea expenential. Si aceste noua luni de gestatie pot de asemenea sa ii solicite sa indure o suita de disconforturi precum: hemoroizi, dureri sciatice, acnee, constipatie si insomnie. De-a lungul procesului, ea poate simti sclipiri de anticipatie fericita sau o inima grea si nesigura despre teritoriul necunoscut inspre care se indreapta.
Si apoi e nasterea. Fie ca are o nastere vaginala fara medicatie, sau o nastere vaginala cu medicatie ori o nastere prin cezariana, efortul ei va fi herculean, care nu va semana cu nimic din ce a experimentat pana acum – doar daca nu a mai nascut un bebelus pana acum. A naste implica o mama care sa isi depaseasca cu ani lumina limitarile ei. Ea va fi aruncata din zona ei de confort catre o zona straina care necesita forta, rezistenta, rezilienta si o doza socanta de incredere – ca al ei corp este construit ca sa faca asta, ca bebelusul ei micut, inca nenascut, este destul de puternic ca sa suporte impinsul, stransoarea si apasarea, si ca acest moment se va sfarsi intr-un final (acele mame cu travaliu de 35 de ore stiu exact despre ce vorbesc). De-a lungul experientei, ea va descoperi o claritate pe care se va baza in timpul celorlalte experiente care ii vor smulge din piept inima si ii vor solicita corpul, care vor veni inevitabil de-a lungul vietii ei: singura metoda de a le depasi e sa treci prin ele.
Perioada postpartum este considerata a fi perioada de aproximativ sase saptamani in care femeia isi revine dupa insemnatatea sarcinii si a nasterii. Este de asemenea perioada salbatica, dezordonata, duioasa, dureroasa si antrenanta cand femeia incepe procesul de renuntare la existenta singulara spre o identitate complet noua. Este un moment efemer si esential, o pauza puternica inainte ca un nou capitol din viata ei sa inceapa. Dar intr-o societate care o incurajeaza pe mama sa revina cat mai repede pe baricade, imediat dupa nastere, femeia este fortata sa faca exact inversul de a se odihni si de a se recupera; ea este incurajata sa revina la versiunea initiala a corpului ei si a vietii ei care a disparut pentru totdeauna. Ea a fost transformata irecuperabil de noua fiinta si are nevoie de grija si atentie inainte de a se indrepta spre viata noua.
Am fost inspirata sa le ajut pe noile mame cu mancare proaspata, facuta in casa, dupa propria mea experienta cu zuo yuezi, vechea arta chineza a “sitting the month” (NE: sederea timp de o luna). In acest timp, mai multe femei din cerc o inconjurau pe proaspata mama; mama ei, soacra, matusile, surorile, verisoarele sau vecinele veneau si preluau toate responsabilitatile noii mame si o sustineau cu o dieta speciala ce includea mancare care sa o ajute sa reintinereasca si care incuraja recuperarea si ajuta lactatia. Regulile zuo yuezi sunt simple si universale: din India pana in Mexic, din Rusia pana in Indonezia si pe Coasta de Azur si mai departe, culturi similare spun ca o noua mama ar trebui inconjuata cu suport pentru 21, 30 sau 40 de zile pentru a se concentra pe umplerea rezervorului emotional, pe odihna si pe ingrijirea noului nascut. Cel mai important, ea nu trebuie lasata niciodata singura. Primele saptamani dupa nastere pot fi minunate, dar de asemenea pot fi pline de singuratate, de stres, de extenuare si de lipsuri nutritionale – patru factori care contribuie la depresia postpartum. Respectarea unor protocoale precum zuo yuezi au protejat starea de bine a multor mame si au asigurat cel mai bun start al bebelusului. E cale lunga fata de ce experimenteaza in ziua de azi cele mai multe femei – mai ales in Statele Unite, singura natiune fara concediu de maternitate obligatoriu.
Speranta mea este ca ne putem aduce aminte de arta pierduta a ingrijirii mamei, creand o adaptare mai usoara pentru noile mame de pretutindeni.
Articol scris de Heng Ou, autoarea cartii The First 40 Days: The Essential Art of Nourishing the New Mother (Stewart, Tabori & Chang) pentru Huffington Post si tradus pentru Doula Romania de Andreea Bompa-Oprea.
Este emotionant articolul. M-a dus în urma cu ceva timp, când neo mamă fiind eram pierdută în spațiu și foarte speriată. Am avut însă Noroc cu mama soacra, o femeie specială care nu mă lăsa să cobor din pat doar dacă era nevoie pentru a mă putea regenera cât mai repede cu putință ptr ca zicea ea, trebuie sa se ridice organele și sa se așeze la locul lor dar o poți face doar dacă stai în pat și te odihnești. A fost intradevar mana cerească, înger păzitor ptr mine. La a doua sarcină însă am trecut prin toate fasele de depresie, singurătate, oboseală cronică și blocaje ale mamelelor trebuie ca aveam prea mult lapte și nu știam ce sa fac ca să îmi revin . A fost foarte dificil. Când îmi aduc aminte mă ia cu fiori.
Draga Dorina, iti multumesc pentru impartasirea experientei tale! Intotdeauna atunci cand avem pe cineva alaturi, care stie sa se muleze dupa nevoile noastre, depasim cu mai multa usurinta orice obstacol. Imi pare rau ca a doua oara a fost mai dificil pentru tine… 🙁 Tocmai pentru ca stiu cat de important este acest sprijin, cred ca este nevoie sa fie cat mai multe doule post-partum, care sa poata da o mana de ajutor proaspetilor parinti, atunci cand acestia nu au pe nimeni altcineva alaturi sau atunci cand cauta pe cineva specializat pe acest tip de sprijin post-natal! Cu drag, Nora