Skip to content

L & C

Povestea nasterii baietelului nostru seamana, probabil, cu multe alte povesti, dar a fost si este unica pentru noi si de aceea simt nevoia sa o impartasesc.

Din momentul in care am ramas insarcinata, am inceput sa constientizez treptat importanta acestui eveniment si sa ma preocup cu tot felul de activitati de informare legat de: alimentatia corecta in timpul sarcinii, procesul nasterii, alaptare, parenting etc. Eram entuziasmata si citeam absolut orice imi cadea in mana, toata aceasta sete de cunoastere venind in mod natural si firesc.

A fost modul meu personal de-a ma pregati mental pentru ce urma in viata mea si, cu cat citeam mai mult, cu atat mi se conturau mai clar si dorintele referitoare la nasterea in sine. Chiar daca multe persoane din anturajul meu ma sfatuiau sa aleg "calea cea mai usoara si moderna" si sa fac cezariana, eu mi-am dorit o nastere naturala, fara prea multe interventii medicale, o experienta de care si eu si sotul sa ne aducem aminte cu drag si care, de ce nu, sa ne intareasca legatura de cuplu.

Ca atare, urmatorul pas ce l-am facut amandoi a fost sa ne interesam de cursuri Lamaze in Cluj, pentru a ne intregi cunostintele. Asa am descoperit Cuibul Berzelor, am participat la curs aici si am aflat o gramada de chestii utile, prezentate intr-un mod foarte explicit, cald si relaxat de catre Maria Mermezan. In urma acestui curs mi s-au demontat aproape toate fricile ce le aveam legat de nasterea naturala, mi s-a confirmat ca alegerea de a naste natural este cea mai sanatoasa si "normala" atat pt bebe, cat si pt mine, si mi-a crescut si mai mult increderea in propriul meu corp. Spun "aproape" toate fricile, deoarece inca imi mai era teama ca nu o sa fac fata durerii travaliului, ca o sa ajung la spital mult prea devreme, stresata si agitata, ca o sa fiu pusa la orizontala pentru monitorizari de tot felul si ca asta o sa declanseze o cascada de interventii, poate chiar si o cezariana.

De aceea, spre finalul sarcinii, am inceput sa cochetez cu ideea de a o avea pe Nora alaturi in calitate de doula, pentru a ma ajuta sa gestionez cat mai bine durerile travaliului. Desi initial si eu si sotul am fost sceptici legat de aceasta decizie (Nora era totusi o persoana straina pt noi, care urma sa asiste la o experienta foarte intima), dupa prima intalnire si discutie cu ea, am concluzionat ca este o alegere potrivita.

Ce m-a convins? Sinceritatea ei, experienta nasterilor avute, naturaletea abordarii subiectelor delicate si faptul ca am simtit la ea dorinta pura de a ajuta, de a face ca lucrurile sa se desfasoare asa cum ne doream noi. Si, astfel, din momentul in care am stabilit ca o vom avea pe ea ca doula, zilele ce au urmat pana la nastere au fost mult mai relaxante pt mine, cu mult mai putine griji. Simplul gand ca va mai exista inca o persoana langa mine, pe langa sot, care sa stie efectiv "cu ce se mananca" nasterile, ma linistea extraordinar. In felul asta m-am putut bucura de ultima perioada a sarcinii, ocupandu-ma de toate cele necesare pentru bebe.

Travaliul a debutat intr-o vineri dimineata cu crampe abdominale si m-a luat putin prin surprindere, deoarece s-a declansat mai devreme: in saptamana 38 de sarcina. Mi-am dat seama ca este vorba de travaliu timpuriu si ca urmeaza sa nasc curand, datorita informatiilor din cursul Lamaze pe care l-am printat si pe care il tot reciteam. In felul asta am reusit sa raman calma si sa-mi conserv cat pot energia, asa cum ne sfatuise si Maria la curs. Primele 10 ore au fost usor gestionabile din punct de vedere al durerilor, apoi spre seara contractiile s-au intetit si durerea s-a intensificat, moment in care am spus sotului sa o contacteze pe Nora.

Ea a ajuns acasa la noi si din acel moment ne-a dat numai sfaturi bune, care au condus la nasterea dorita de noi: cand parea ca travaliul nu inainteaza, ne-a sfatuit sa iesim afara la o plimbare, fapt ce a dus la ruperea membranelor; cand mi s-au intensificat durerile si am inceput sa fiu foarte obosita si tensionata de la statul in picioare, mi-a propus sa fac un dus cald si astfel am reusit sa suport mai bine durerile; cand am inceput sa vomez m-a linistit, explicandu-mi ca voma e o reactie normala a organismului intr-o astfel de situatie etc.

Fiind ea alaturi de noi in acea seara, sotul a reusit chiar sa se odihneasca cateva ore, linistit fiind ca sunt pe maini bune. La clinica (Novogyn) am ajuns, ca in filme, "la marele fix", adica dilatata suficient, gata de expulzie, scapand astfel de epidurala si monitorizare fetala. Am nascut in 45 de minute de la ora sosirii, singurul inconvenient fiind epiziotomia.

Sotul mi-a fost alaturi in sala de nasteri, a taiat cordonul ombilical, iar copilul mi-a fost pus pe piept imediat dupa nastere. Din pacate, nu m-am putut bucura pe deplin de experienta "skin on skin" cu bebe, deoarece nu s-a prins anestezia epiziotomiei si am simtit intens fiecare cusatura. Din cauza durerii nu am putut sa ma concentrez sa-l atasez pe bebe la san, cum mi-am dorit.

Totusi, copilul mi-a fost adus in salonul de recuperare dupa aproximativ 1 ora si am apreciat enorm ca Nora a asteptat alaturi de noi si m-a ajutat cu prima alaptare. Primele zile cu bebe au fost extrem de grele, un carusel de emotii si stari contradictorii, pe un fond de epuizare si disconfort fizic. In clinica, din cauza administrarii de lapte praf cu biberonul, am avut probleme cu atasarea copilului la san. Apoi, acasa, am trecut prin "furia laptelui": sanii mi s-au angorjat foarte tare si timp de 3 zile am experimentat niste dureri ingrozitoare, cu bebe plangandu-mi in brate de foame si frustrare.

In tot acest timp, desi serviciul de doula se incheiase, Nora a fost in continuare prezenta interesandu-se de starea mea si a copilului si punandu-se la dispozitia noastra. Peste dificultatile in alaptare am trecut cu succes apeland la Maria Mermezan, careia i-as ridica la propriu statuie, deoarece m-a salvat efectiv si careia tin sa-i multumesc inca o data, acum. Daca nu ar fi fost ea, cu siguranta as fi trecut pe lapte praf si as fi cazut intr-o maaare depresie, deoarece m-a ajutat mult si psihic, cu incurajari si "mind set"-uri.

Acum piscotelul nostru are 2 saptamani si, desi ne confruntam zilnic cu tot felul de problemute, creste pe zi ce trece, ne bucuram enorm ca exista in viata noastra si suntem pe deplin multumiti de cum a decurs nasterea.

Apreciem si respectam enorm activitatea Norei si ne consideram norocosi ca exista un asemenea loc in Cluj, de un real ajutor pentru mamici. Cuibul Berzelor pentru noi nu a fost niciodata doar un business, el reprezinta o oaza de informatii utile si o comunitate extraordinara de parinti si viitori parinti educati de iubire, care au cu totii scopul comun de a-si creste copii cat mai frumos.

Ne bucuram ca ne putem numi si noi "barzuta" si "barzoi" si ne place sa credem ca, odata cu apartenenta la Cuib, ne-am imbogatit viata cu doi prieteni de suflet: Nora si Maria.