Skip to content

Viorica L despre Alina Silvestru

Am nascut pe 1 februarie, da.., au trecut mai mult de 3 luni, dar cu 4 copii timpul “intra la apa foarte mult”. A fost o nastere frumoasa, a 4-a, a doua naturala dupa 2 cezariene, la Iasi, in spital si alaturi de o doula!

Alina a fost omul meu de suflet, care m-a sprijinit chiar si atunci cand nu era langa mine. Apa mi s-a rupt pe la 3 noaptea, si a tot curs mult si bine, contractii usoare si rare. Mi-am continuat activitatile (da,.. nu am mai avut somn), si contractiile tot asa erau, rare si suportabile. Trec 12 ore de la ruperea apei si contractiile mele nu se intetesc, nu nasc inca. Primesc mesaj de la Alina: “Odihneste-te ca apoi avem treaba!”, eu mirata o intreb: “Ce treaba?”, ea imi raspunde “Sa nasti!”. Atunci mi-am dat seama ca eu chiar voi naste cu ajutorul ei!

Ma odihnesc putin, ajunge si Alina putin mai tarziu, il monitorizeaza pe bebe si totul e in regula, inimioara bate bine. Hotaram sa facem o plimbare, pe jos, discutam despre multe, despre amintiri, copii, case si masini 🙂 (tocmai luasem carnetul). Ne intoarcem acasa, contractiile tot asa sunt, bebe misca bine, inimioara la fel. Iau decizia sa-mi sun medicul, ii spun cele intamplate si imi recomanda sa merg la spital pentru un consult si monitorizare! Imi sarut piticii cu dor (ce dor imi va fi de ei) si plec la spital, evident cu ingerul meu pazitor, Alina! Dupa consult si ecograf, bebe e bine, apa este bineinteles rupta si dilatatia doar 2 cm. Recomandare: sa raman internata! Accept, dupa ce ma targuiesc cu asistenta si doctorita sa mi se explice orice interventie care mi se face. Refuz clisma, accept calciu.

Sentinta: daca pana la 6 dimineata nu ma dilat complet mi se pune putina oxitocina, daca nici asa nu merge cezariana ma paste! Era in jur de ora 11. Alina discuta cu Liliana Tudose, ii poveseste despre mine (Liliana a fost doula mea la primul NVDC), vorbesc si eu cu Liliana, si ne dam seama ca bebe e blocat cu capsorul undeva intre oasele mele. Imi recomanda ceva exercitii si imi da multe sfaturi pretioase! Raman cu Alina pe hol, facem exerciile impreuna, vorbim si ma incurajeaza foarte mult, pana cand d-na asistenta o goneste pe Alina acasa, ca de nu cheama paza, iar eu sa intru in salon si sa stau in pat ca daca voi naste, voi naste si stand in pat (asa a zis asistenta).

Se face ora 12, se da stingerea, fetele din salon se culca, eu fac ture prin camera cu perfuzia dupa mine, iar dupa ce se termina si calciul fac exercitii in pat! Alina pleaca spre casa, cu promisiunea sa se intoarca dimineata dar imi da mesaje toata noaptea! Pe la 1 noaptea incep contractiile dureroase, ritmice, la 5 minute. O anunt pe Alina si jubilam amandoua. La ora 2 contractiile sunt la 4 minute! Alina imi aminteste sa respir, sa ma hidratez si sa ma odihnesc printre contractii! Si chiar reuseam sa atipesc putin. (De fapt hidratarea a fost cel mai important lucru asupra caruia a insistat Alina, deoarece aveam apa rupta de atata timp, am baut multa apa toata ziua, si acest lucru m-a ajutat mult, refacandu-se lichidul amiotic. A curs lichid amiotic in suvoi in jur de 12 ore!)

La ora 3 contractiile sunt la 3 minute, Alina ma felicita, imi spune ca sunt o mamica puternica, iar sotul imi trimite mesaje de iubire! De fapt am avut 2 ingeri pazitori in acest travaliu, desi a existat distanta fizica intre ei si mine, eu i-am simtit prezenti in sufletul meu in orice clipa, Alina doula, care m-a incurajat cu o forta uimitoare si Sotul meu , care mi-a trimis mesaje de dragoste cum n-a facut-o niciodata. La ora 4 contractiile sunt la 2 minute si foarte puternice, dureaza peste un minut.

La 5 si ceva sunt deja obosita si devastata de fiecare contractie, simt ca nu mai fac fata. Ii dau mesaj Alinei sa vina acum la spital. In cateva minute vine si doctorita, imi face un tuseu si o monitorizare si surpriza, am dilatatie 8-9 si ma anunta ca acusica nasc. (Ma apropiam de ora 6, cea fatidica!). Urc in sala de nastere, mi se pune oxigen, in cateva clipe ajunge si d-nul doctor care imi face un tuseu cu verdictul dilatatie maxima. Sunt sfatuita sa stau la marginea mesei ginecologice si sa imping usor atunci cand simt nevoia. Cateva minute mai tarziu sunt iar urcata pe masa si din cateva impingeri mai sanatoase iese Xenia, fetita cu ochi mari! Dupa inca o jumatate de ora plec din sala de nasteri pe picioarele mele, si in sfarsit ajunge si Alina la mine, ingerul meu. Am aflat ulterior de la ea ca nu a fost lasata de portar sa intre, si cat s-a framantat sa afle ce si cum e cu mine. A stat mult cu mine, mi-a adus de mancare, mi-a dat sfaturi pretioase despre multe, mi-a facut si primele poze cu bebe la san. A fost o nastere implinitoare, insa fara draga mea doula, sunt convinsa ca lucrurile ar fi fost altfel.

Alina a fost si cea care ma ajutat sa scap de mastita, de “cursa sobolanului” de a goli cu pompa sanul de lapte. Mi-a oferit si consiliere in alaptare, desi eu am fost atat de zapacita incat nu i-am cerut ajutorul mai devreme!