O doula este o femeie cu experienta in nasteri, experienta prin faptul ca a devenit ea insasi mama si/sau prin faptul ca a participat la nasterile altor mame. O doula poate fi certificata prin faptul ca a participat la un curs (sau mai multe) sau poate sa intre in aceasta meserie prin experienta ei proprie de viata. Faptul ca doula este sau nu certificata in mod „oficial” acest lucru nu o face sa fie doula mai mult sau mai putin „buna”. Ceea ce conteaza este sufletul ei, felul in care se face conectarea intre ea si viitorii parinti si felul in care este alaturi de parinti ( emotional, practic si fizic) in timpul travaliului si a nasterii. Pentru o mama o anumita doula poate fi perfecta, si pentru alta mama aceeasi doula sa nu se potriveasca.
De ce sa inviti o doula la nasterea ta?
Doula exista datorita unei necesitati elementare: dorinta de a avea o figura maternala langa noi, in acele momente intense si intime cum este nasterea bebelusului. In acelasi timp, femei (mame) care au trecut deja prin experienta nasterii, simt nevoia sa apere si sa fie alaturi de mamele mai tinere (nu ma refer la varsta, ci faptul ca o mama este la inceput de drum). Si de cele mai multe ori, aceste femei au acea figura maternala.
De asemenea, multe femei simt in mod intuitiv ca prezenta unei altei femei pe parcursul travaliului si a nasterii le poate fi de ajutor. Prin faptul ca mama are o figura familiara, feminina, maternala langa ea, o ajuta sa se simta mult mai pregatita si increzatoare in procesul nasterii si in necunoscutul pe care acest proces il aduce cu el. O doula nu ofera ingrijire si sfaturi medicale (si are grija doar de o singura mama aflata in travaliu) si in felul acesta se poate axa doar pe a fi emotional si fizic langa mama. In plus, faptul ca doula ajunge impreuna cu mama si nu face parte din sistemul medical (deci nu este condusa de anumite protocoale si alegeri medicale), la nivel emotional, mama o percepe ca fiind aliata ei de care nu trebuie sa se pazeasca, in care poate avea incredere completa.
Si tatii/partenerii pot sa se simta mult mai in siguranta de prezenta unei doule. Deoarece, in cultura noastra, foarte putine persoane participa la nasteri (in special barbatii) inainte ca primul lor copii sa se nasca, tatilor le este de ajutor sa aiba alaturi (din punct de vedere emotional) pe cine cu experienta, care sa le ofere acel sprijin continuu si reconfortant in acest proces. Cand tatal doreste sa fie persoana de baza langa mama, doula poate sa fie alaturi de partener atunci cand este nevoie. Daca travaliul este lung, prezenta chiar si celui mai devotat partener poate sa scada din cauza oboselii. Doula ajuta partenerii sa isi descopere propriile puteri pentru ca ei sa ofere un sprijin mult mai potrivit mamei.
Cateodata, parintii cred ca o prietena apropiata sau o membra a familiei (sora, mama) ar putea fi un sprijin minunat in travaliu, pentru ca ele au experienta cu nasterea. Si acest lucru poate sa fie cu adevarat o optiune minunata. Dar, trebuie sa se tina cont ca persoana invitata sa participe la nastere (si sa fie alaturi de parinti) trebuie sa fie o persoana care sa CREADA in procesul nasterii, sa creada in mama si sa aiba suficienta experienta pentru a fi o resursa creativa atunci cand este nevoie sa va ajute. Daca aceasta persoana a avut o parte de o nastere traumatizata, trebuie luat in considerare ca poate fi condusa de propria ei trauma si nu de ceea ce parintii au nevoie in acele momente.
Dar am nevoie de o doula ca sa pot naste?
De ani de zile am fost invatate ca avem nevoie de anumite lucruri ca sa putem naste in siguranta. Depinde in ce tara/societate/mediu ne aflam, primim in continuare mesajul ca fara asistenta nu putem naste. Trebuie sa fim in spital ca sa putem naste, avem nevoie de interventii, de sala de operatii suficient de aproape, de cadre medicale, de aparate performante. Daca alegem sa nastem acasa atunci avem nevoie de moase cu multa experienta, care vine cu o geanta plina de ustensile ajutatoare. Valul de cursuri pentru pregatire prenatala aduce si el ideea ca trebuie (sa ni se spuna cum) sa respiram, sa ne miscam, sa spunem afirmatii, sa meditam, sa fim in control sau sa ne lasam duse de val ca sa putem naste in siguranta. Siguranta vine din ce in ce mai mult din afara – mai mult ca niciodata primim mesajul ca mama nu are puterea sa nasca singura. Curentul dominant in aceste timpuri isi are cuvintele cheie proprii: ajutor, sprijin, ghidare, control, interventie, supraveghere, protocol – atentia este centrata pe rolul persoanei ce asista si nu pe cei doi actori principali (mama si bebele) Pe langa toate aceste lucruri, apare acum si doula.
Daca doula va fi privita ca oricare alta ustensila care trebuie sa intervina pentru ca mamele sa poata naste, atunci vom pierde prilejul pe care acest fenomen ni-l aduce. Michel Odent spune acest lucru in cel mai frumos mod:
Fenomenul de doula trebuie sa fie interpretat in contextul unei perioade de tranzitie. Atunci cand doula este inteleasa ca fiind figura maternala pe care tanara mama se poate baza inainte, in timpul si dupa nastere, fenomenul de doula poate fi prezentat intr-un mod pozitiv ca fiind o cale de redescoperire a moasei autentice, Dar daca, pe de alta parte, doula este inca o persoana introdusa la locul nasterii pe langa moasa, doctor, tata, prezenta ei este contra-productiva. Daca atentia este concentrata pe educatia doulei si nu pe felul ei de fi si pe personalitatea ei, fenomenul de doula va deveni o oportunitate pierduta.
Be First to Comment