Cursul de formare de doula la naștere pe care l-am ținut recent în Constanța a fost încă o ocazie să întâlnesc oameni frumoși la suflet, mame care simt că este vocația lor să fie sprijinul viitoarelor mame. Cum drumul spre casă a fost suficient de lung, am avut timp să recapitulez în minte această experiență și să sintetizez ideile legate de cine și de ce vrea să devină doula.
Cine poate deveni doula
Oricine! Tocmai pentru că a fi doula nu e o meserie, ci o vocație! Se orientează spre munca aceasta doar cine ajută cu inima deschisă și cu bucurie. Pentru că e nevoie de empatie, de capacitatea de a asculta, de dorință mare de a servi, de a fi alături, de a sprijini, de capacitatea de a stimula încrederea, de căldură. Iar cine are înnăscute aceste trăsături de caracter poate să dobândească bagajul de informații teoretice și practice necesare pentru a se forma și a performa ca doula.
Desigur, experiența profesională acumulată în meserii conexe cu îngrijirea corpului uman este utilă, pentru că grăbește procesul de absorbție a unor termeni tehnici. Dar nu e o meserie care se limitează la asistente medicale, kineto- și fizioterapeuți, maseuri ori medici. Având deschiderea de inimă și minte necesare, și programatoarele, profesoarele universitare ori casnicele pot fi doule excelente!
De ce ar vrea cineva să devină doula
Pentru că a trecut prin experiența devenirii ca mamă și pentru că vrea să le ofere una cât mai frumoasă viitoarelor mame! Motivația vine din felul în care doresc să scoată tot ce e mai bun din felul în care au născut. La nivel personal, munca de doula e terapeutică pentru cine o practică – vindecă și compensează, face pace cu trecutul. Pentru viitoarele mame e preventivă – elimină majoritatea motivelor de frustrare legate de cum decurge nașterea, astfel încât ea să fie o experiență asumată profund și cu bucurie.
Noua doula și relația ei cu mediul medical
Strategia de comunicare cu personalul medical poate consuma mai multe resurse interioare decât solicită conectarea la personalitatea fiecărei gravide asistate la naștere. Pentru că tradiția sistemului medical vine cu o ierarhie nerostită, dar suficient de tangibilă, care plasează la baza ei pe oricine din afara personalului medical. În plus, munca doulelor este foarte puțin cunoscută în România, formarea lor s-a făcut necoordonat și nestandardizat. Așa că felul în care se construiește relația cu medicii și asistentele este o provocare pentru orice doula, nu doar pentru cele care abia încep.
O bună relație doula–personal medical se construiește pe:
Subiectele favorite din cursul de formare doula la naștere
Sunt câteva subiecte care stârnesc apetitul de discuție și de cunoaștere al cursantelor, iar întâlnirea din septembrie de la Constanța mi-a confirmat faptul că sunt cu adevărat în topul preferințelor:
Subiectul de curs cu cele mai mari provocări
Invariabil, cea mai mare provocare pentru o doula este cum să rămână empatică și solidară în situațiile în care contravin convingerilor ei personale, când gravida face alegeri pe care doula nu le-ar fi făcut, când medical se întâmplă lucruri cu care doula nu rezonează, când altcineva se comportă cu mama într-un mod pe care doula nu-l vede benefic.
Metoda de depășire are mult de-a face cu lucrul cu propria persoană – să ne cunoaștem pe noi, să ne conștientizăm sensibilitățile, să lucrăm cu ele, să învățăm să controlăm anumite impulsuri. Și eu simt că aceasta este partea cea mai provocatoare a muncii ca doula, însă este și cea prin care putem să ne modelăm în persoane mai echilibrate, senine și pline de încredere în sine.
După ce am asistat la câteva zeci de nașteri, pot spune că nu mai am tracul de la început, dar că trăiesc din plin, prin toți porii sufletului meu, emoția unică pe care o simte o mamă ce-și vede pentru prima dată bebelușul abia născut. E o clipă încărcată de vitalitate și energie excepțională – cea care ne face să iubim șansa de a fi doule!
